Mănăstirea este numită de Sfinţii Părinţi: loc de vindecare, şcoală de luminare, loc de reculegere şi înaripare, zbor, apropiere şi unire cu Dumnezeu. Mănăstirea este spital duhovnicesc pentru ori ce fel de păcătos. În acest scop, fiecare persoană din mănăstire trebuie să lucreze ceea ce e mai bun şi mai plăcut lui Dumnezeu, pentru a corespunde chemării sale şi a dobândi în ziua Universalei Judecăţi fericirea cu îngerii şi sfinţii în Împărăţia lui Dumnezeu şi a se izbăvi de osânda veşnică. Astfel, precum bolnavii care intră în spital trebuie a urma întocmai sfaturile doctorului, a lua doctoriile și a urma dieta, tot astfel trebuie să urmeze și cei ce au intrat în mănăstire sfaturile povăţuitorului .