foto si text

Laurentiu Balintescu

6 ianuarie 2019

Am schiat la Vârful lui Roman

Ziua de ieri a fost ca o călătorie în timp, în trecut bineînțeles, cele din viitor încă nu le pot povesti.
Cu patruzeci de ani în urmă am învățat să schiez. În fiecare iarnă, îndrumați de unul din profesorii de la școală, împreună cu alți copii de vârste apropiate, plecam câte o săptămână la munte, la Valeanu, urcam pe valea Romani sau pe Valea Bistrița, și ne cazam la Cabana Militarilor sau la cea a Școlii Bistrița. Era cea mai așteptată perioada a anului, chiar dacă drumul era greu, urcam zece ore, cu ranița în spate, schiurile legate în cruce de ea, zăpada depășea un metru, ajungeam epuizați, uzi, dar fericiți. Apoi, timp de o săptămână, băteam pârtie și schiam pe toți versanții din jur, era mai degrabă un schi de tură, ne lua două ore să ajungem în vârf, încă o jumătate sa coborâm, făceam cam trei coborâri pe zi, învățam unul de la altul, nu știam tehnică pentru că nu avea cine sa ne învețe, dar compensam prin voință și hotărâre.
Așadar, ieri, după patruzeci de ani, poate e mult, poate e puțin, destinul m-a trimis să schiez în locurile unde am învățat acest lucru, mai exact la Vârful lui Roman, la cea mai nouă pârtie de ski din zona Olteniei, Horezu Ski Resort.
Urcarea începe imediat cum ieși din Romanii de Sus, treci podul peste Bistricioara, apare o intersecție, urmezi drumul din stânga, există și un indicator. Se știe, drumul nu este asfaltat, totuși e neted, fără denivelări, chiar dacă e acoperit cu zăpadă, sunt urme de nisip pe el, pe margine stratul de zăpadă e mare, se merge bine cam până cu trei kilometri înainte de pârtie, acolo nisipul nu se mai vede, zăpada de pe drum e înghețată și e aproape imposibil să mai urci dacă nu ai tracțiune integrală. Am depășit multe mașini cu tracțiune față rămase în imposibilitatea de a mai urca, chiar dacă aveau lanțuri. Eu am fost cu un Duster.
La baza pârtiei am parcat, e o parcare așa cum e, există niște construcții tip container, unde poți să stai și să mănânci ceva, un fel de bar restaurant, și un centru de închirieri echipamente de iarnă. De acolo am închiriat o sanie la un preț foarte mare, 35 lei pe zi, cu banii ăștia îți poți lua una nouă, nu există posibilitatea închirierii pe ore, doar o zi întreagă. Surpriza cea mare însă mi-a fost livrata de nefuncționalitatea instalației de teleski. Cineva, probabil unul din angajați, ne-a spus ca sunt probleme la rolele de ghidare de la un stâlp, sare cablul de pe ele, e o problemă de proiectare sau de montaj, se aștepta apariția constructorului în zilele următoare. Mi-am luat skiurile în spate și am urcat pârtia pe picioare, trebuia sa fac măcar o coborâre, până la urmă mi-a prins bine urcarea în clăpari, m-am încălzit, a fost o zi geroasă, cred că erau minus zece grade cel puțin. Am văzut și vreo două tunuri de zăpadă, sunt aduse probabil pentru efect vizual, pentru ca nu funcționează.
Pârtia are cam 700 metri, e de nivel albastru, prima porțiune are pantă puțin mai pronunțată, urmează o zonă aproape plată, iar pe ultima porțiune panta e mai dulce decât pe prima. Un cunoscător o coboară în 15-20 de secunde. Este înghețată, neîngrijita. De altfel mai erau doar doi schiori în afara de mine. Acompaniați de vreo zece persoane cu celofan și sănii, toți de-a valma, la grămadă pe aceeași pârtie, un fel de tochitura olteneasca.
Peisajul în schimb e minunat, merită făcut oricând un drum în condiții grele pentru a te bucura de ceea ce numai natura știe să ofere.
Ce aș mai spune eu:
1.Cred că ar fi fair play ca atunci când instalația de teleski nu funcționează, acest lucru să fie anunțat, nu numai pe site, care acum nu are vizibilitate. E ușor să pui un panou jos, înainte de urcare, prin care să informezi acest lucru.
2.Partia are expunere la soare și la viscol, nu e cea mai fericită poziționare, nu va ține zăpada pe ea decât o perioadă scurtă. Am înțeles că încă nu există licență de omologare, un lucru foarte grav dealtfel, oricând pot apărea probleme, accidente, nu există nici asistență medicală.
3.Pretul este enorm, 10 lei o urcare, 150 lei abonamentul pe o zi, din punctul meu de vedere ar trebui să fie cel mult 40 de lei pentru ceea ce oferă. Ca o paranteză, la SRT, primul an de functionare a fost în totalitate gratuit. Și nu există niciun fel de comparație.
4.Daca se vor pune la punct toate problemele, aceasta pârtie ar putea fi una foarte bună pentru inițierea copiilor din zona Horezu în tainele acestui sport. Cei care au un nivel mediu sau avansat nu prea au ce căuta acolo.
5.Aceasta zona se pretează foarte bine la ski de tură. Spre asa ceva ar trebui sa se orienteze autoritățile și investitorii.

Pin It on Pinterest

Share This